Câte tușe de pensulă sunt necesare pentru a picta o nouă realitate?

Milioane de tușe de pensulă, atâtea sunt necesare.

Ceva mi-a atras cu adevărat atenția recent. Am observat că proiectele, obiectivele și chiar schimbările majore din viața noastră sunt alcătuite dintr-un milion de lucruri mărunte.

Tindem să privim creația finalizată. O carte, un tablou, o carieră de succes sau un mod de viață complet diferit. Chiar și atunci când recunoaștem că sunt necesare schimbări, ne imaginăm demersuri uriașe, în locul mai multor acțiuni mici.

Poate că acesta este motivul pentru care atât de des nu ajungem niciodată la acea viziune.

O creație finalizată nu este un singur lucru. Este un milion de lucruri mărunte care, în liniște, au devenit unul singur.

Și m-am întrebat dacă același lucru este valabil și pentru realitățile pe care le trăim.

Cum devin lucrurile mărunte lucruri mari

Am început să observ acest lucru peste tot.

Când scriu un roman, există o scenă aici, o conversație acolo, un personaj care dezvăluie ceva neașteptat și un detaliu care devine brusc important trei capitole mai târziu. Apoi, într-o zi, există o carte finalizată.

La fel se întâmplă și cu muzica. S-ar putea să petrec o oră ajustând câteva secunde dintr-o melodie. Un cuvânt aici, o notă acolo, un instrument al cărui volum este mărit sau redus. O zi sau două mai târziu, piesa finalizată poate atinge sufletul.

Chiar și pregătirea unei bărci de pescuit funcționează în acest fel.

Recent, l-am urmărit pe Larry în timp ce pregătea ancorele cu lanț pentru barca sa de pescuit. O singură sarcină, aparent simplă, presupunea găsirea materialelor, măsurarea, tăierea, potrivirea, ajustarea și verificarea tuturor lucrurilor. Douăzeci de sarcini mărunte, fiecare durând poate zece minute.

Nici nu-ți dai seama când a trecut ziua. Și totuși, barca este și mai aproape de a fi pregătită pentru pescuit.
În cadrul stagiului de cercetare al Rețelei de Comunicare a Realității (în engleză „Communication Network of Reality” - CNOR), explorăm ceva asemănător, dar aplicat modului în care participăm la realitate.

Pe parcursul a zece săptămâni, participanții examinează presupunerile familiare, răspunsurile obișnuite și discursurile în care se implică. Apoi încep să facă mici schimbări și să observe ce se întâmplă.

Un exercițiu ar putea presupune să privești patruzeci de obiecte obișnuite din trei perspective diferite, petrecând câte zece minute cu fiecare.

Asta înseamnă aproape șapte ore pentru explorarea perspectivelor!

Acțiunile individuale pot părea aproape nesemnificative. Un răspuns diferit. O întrebare pe care nu am mai pus-o înainte. O presupunere pe care încetăm să o mai facem.

Dar ce se întâmplă atunci când schimbăm sute sau mii de astfel de lucruri mărunte?

Să devenim compatibili cu o realitate diferită

Imaginează-ți că vrei să devii pictor.

Îți place să pictezi, dar nu ai vopsele în casă, nu ai pensule, nu ai unde să lucrezi și nici nu ți-ai rezervat timp pentru asta.

Poate că îți dorești foarte mult acea realitate, dar viața ta actuală nu este compatibilă cu ea.

Acum imaginează-ți că îți cumperi o pensulă.

Nu ai pictat nimic, dar ceva s-a schimbat. Acum există o pensulă în realitatea ta.

Mâine, poate îți cumperi vopsele. Săptămâna viitoare, eliberezi un mic spațiu. Apoi iei o pânză și petreci cincisprezece minute urmărind o lecție de pictură online.

În ce moment începe realitatea de a fi pictor?

Când termini primul tablou? Când cineva cumpără unul? Sau s-a schimbat ceva în momentul în care ai cumpărat acea pensulă?

În ce moment a devenit dorința o realitate?

Și poate că, undeva pe parcurs, se schimbă și identitatea ta. Încetezi să te mai consideri o persoană care vrea să picteze și începi să te percepi ca pe cineva care pictează.

Nu pentru că ai declarat acest lucru, ci pentru că viața ta de zi cu zi a devenit compatibilă cu el. Pentru că între „a vrea” și „a picta” au existat milioane de tușe de pensulă.

O ținută argintie și o întrezărire a viitorului

Acum câteva săptămâni, mi-am cumpărat niște haine care reflectau viitorul pe care mi l-am ales: acela de artist celebru.

De ce tocmai acele haine?

Din cauza unui vis.

În vis, purtam o ținută distinctivă, strălucitoare, argintie și gri, în timp ce mergeam spre un pupitru de control pentru un concert, într-o arenă plină de mii de oameni.

Intenționez ca, într-o zi, să rog o croitoreasă să-mi recreeze acea ținută. Între timp, am intrat online și am găsit un top argintiu, strălucitor, cu paiete. Nu era chiar ținuta din vis, dar era suficient de argintiu, gri și strălucitor pentru a fi un început.

O mică acțiune fizică, în acord cu realitatea pe care mi-am ales-o. Ca să fie clar, de obicei nu port haine cu paiete și cu siguranță nu port haine gri-argintii.

Când a sosit topul, l-am purtat la locul meu de muncă cu un sacou frumos, pantaloni asortați și cizme. M-am simțit confortabil și, ei bine, drăguță.

Apoi Larry s-a uitat la mine.

Spre surprinderea mea, în acel moment realitatea a părut să se crape, deschizându-se spre calea pe care mi-o alesesem. Timpul și spațiul au părut să se deformeze, iar realitățile noastre s-au clătinat, s-au zguduit, s-au despărțit, apoi s-au combinat și s-au așezat în piepturile noastre.

A fost remarcabil.

O singură acțiune măruntă, urmată de o experiență mult mai amplă decât acțiunea în sine.

Și a implicat o altă persoană.

Cât de misterios este faptul că, uneori, co-creațiile realității nu devin solide decât atunci când ni se alătură co-creatori influenți și puternici.

Mă întreb ce se întâmplă atunci când ne schimbăm participarea în mai multe moduri mărunte, iar oamenii din jurul nostru încep să răspundă acestor mici schimbări.

Ce lucruri mărunte vei schimba?

Iată încă ceva ce am observat.

Deja realizăm milioane de mici acțiuni în fiecare an, care ne mențin realitatea actuală.

Ne trezim, ne îmbrăcăm, luăm micul dejun, răspundem la mesaje, ne facem treaba, vorbim cu oamenii, luăm decizii și mergem la culcare. O mare parte din toate acestea se întâmplă pe pilot automat, urmând tipare familiare.

Ce-ar fi dacă, în loc să încercăm să facem o singură schimbare uriașă, am începe să schimbăm aceste tipare?

Un cuvânt diferit. Un răspuns diferit. Un mod nou de a petrece zece minute. Un top argintiu cu paiete.

Nu este neapărat nevoie să adăugăm un milion de lucruri noi în viața noastră. Putem începe prin a le schimba pe cele pe care deja le facem.

Și nu trebuie să așteptăm ca realitatea pe care ne-o dorim să fi sosit, înainte de a începe să participăm la ea.

Schimbarea poate fi atât de subtilă, încât nimeni să nu o observe. Poate că nici măcar noi nu o observăm la început.Dar toate acele acțiuni mărunte creează compatibilitatea cu ceva diferit.

Așadar, privește o realitate pe care ți-ai dori să o trăiești mai deplin. Ce acțiune măruntă ai putea face astăzi, care să aparțină acelei realități?

Și ce acțiune familiară ai putea schimba sau abandona, pentru că aparține unei realități pe care nu ți-o mai dorești?

La urma urmei, milioanele de lucruri mărunte care ne alcătuiesc viețile se întâmplă indiferent dacă le acordăm sau nu atenție.

Am putea la fel de bine să alegem cărora dintre ele le acordăm atenție, nu-i așa?